*POTPURIU – 1*

LA SERVICI

La servici Scăpăm de Gherete fără Regrete. Mă întristează cei care încurcă televiziunea cu executorii judecătoreşti sau procuratura şi cred că Jurnal TV, mâine-poimâine, se va pune pe demolat gherete la stânga şi la dreapta. NEMILOS se va pune pe demolat, mâncaţi-aş! În acelaşi timp, într-un stat în care legea este la ea acasă (atenţie, ironie!) şi un Brega poate face mai multe decât un sistem judiciar sau o haită de legislatori, o asemenea reacţie e normală.

Într-un final, visez la ziua în care, plimbându-mă prin Chişinău, să-mi fie clar ce e piaţă, ce e carosabil, ce e zonă rezidenţială sau stradă pietonală, iar noţiunea de monument de istoric să reprezinte ceva mai mult decât o simplă noţiune, mâncaţi-aş.

LA ŢARĂ

La ţară, la Chiperceni, vecina lui Nanu Vanea, Zina, a murit. Iurkin, soţul ei, a dormit cu ea trei zile în acelaşi pat şi nu a spus nimănui că Zina a murit. La a patra zi, a venit Zahar (un alt vecin) să-l vadă şi i-au căzut maxilarele de uimire. De ce, om bun, a întrebat Zahar, ai dormit cu fumei-ta trei zile şi nu ai îngopat-o? Nu am mai avut cărbune şi am vrut să mă încălzesc, i-a răspuns Iurkin, alcoolic înveterat, rămas cu o casă aproape risipită şi multă pârloagă încă de pe când, la el în sat, se vota Cocoşul.

LA INIMĂ

La inimă mi-e dor de vremurile alea. Mi-e dor sau nu mi-e dor. Dacă mi-e dor înseamnă că ţin la ele, la vremurile alea. Şi dacă nu mi-e dor, înseamnă că deep down simt că încă vor mai fi străbătute înălţimi de munte şi adâncimi de ficat. Recent mi-am amintit de vremuri în care aveam un Pentium 3 sau 2, списаный, de la REC Moldova, adus cu taxiul 1407 într-o seară de iar-nu-arie, de către prietenul meu, co-prezentator de nunţi în cer, Arcadie Lutenco.

Timpuri în care eu cu mare greu am convins-o pe mama să-mi dea bani pentru o pereche de difuzoare răpciugoase de la Genius, de 180 de lei. Timpuri în care youtube-ul exista, dar erai bine-merci şi cu un winamp de culoare toxic-verde. Timpuri în care Larry King îmi scria ceva din Anglia. Timpuri în care eu îi scriam ceva lui Larry King.

mi-e dor sau nu mi-e dor,

iubire, dragoste, amor.

 Ştiu doar că acum îmi amintesc de acele timpuri cu destulă lumină şi caldură încât să nu mă încrunt prea tare şi să nu mă roadă în piept nicio invidie sau niciun regret. :*


One Comment on “*POTPURIU – 1*”

  1. Iuliana says:

    si ce-ti scria Larry King?


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s