*JURNAL DE CĂLĂTORIE-N TIMP*

VIP magazin a împlinit 8 ani. Cu această ocazie ridicăm paharele şi pornim într-o călătorie în câmp timp.

 

Pentru cei însetaţi de textul articolului în format text, poftiţi mai jos textul articolului în format text.

JURNAL DE CĂLĂTORIE-N TIMP

Rar când mi-a reuşit să ţin un jurnal. (sună foarte tare asta, mai ales că acum a ajuns un Jurnal să mă ţină pe mine : ) Probabil cel mai longeviv jurnal a fost cel ţinut în clasa a 7-a, în care culegeam citate motivaţionale găsite prin cărţile de self help ale lui frate-meu.

Vă prezint însă acum ceva ce a durat fix atâta cât a trebuit să dureze – un jurnal de călătorie, care în mod normal, s-a sfârşit odată cu călătoria. De data asta mergem în Macedonia, ţara-soarelui-pe-steaguri, la un seminar internaţional, organizat de nu-ştiu-care organizaţie non-guvernamentală.

 

luni

Prima zi şi prima însemnare în jurnal. Sper să nu fie reproşuri.

Am cunoscut o macedoneancă. Are sâini mari şi picioare scurte. O cheamă Deva şi are doar 17 ani. Fumasem cu ea la coffee break şi cred că i-am plăcut. Îmi mărturisi că bunica ei lucrase în administraţia lui Tito*. Drept moştenire s-a ales cu o totală ură faţă de albanezi, bulgari şi Stalin.

Câteva concluzii preliminare: Macedonia – stat plin de Wi-Fi. Skopje – cea mai necapitală capitală din lume. Drumurile (mama lor de drumuri!) sunt mai bune ca la noi.

 

marţi

Seara am băut bere cu Bernard. Am băut multă bere cu Bernard – vreo 6 litri de Skopsko, un fel de bere pentru mase de-a macedonienilor (Bernard mi-e şef de 4 ani, dar în acest răstimp toată comunicarea noastră se rezuma doar la fraze de grenul „bună ziua”, „Crăciun Fericit” şi „compania îţi este recunoscătoare pentru că…”). Pentru prima dată l-am văzut pe Bernard fară cravată, pantofi, cămaşă şi… fără pantaloni. S-a dezbrăcat pentru ca să-mi arate nişte trucuri acrobatice. În cele din urmă, am plâns amândoi întru aminitirea campionatului mondial din 2002 şi pentru soţia lui, care de 7 ani, îi tot promite sex anal şi nu se ţine de cuvânt.

M-am gândit la un slogan pentru producătorii de bere macedoniană: Skopsko – ideal pentru un teambulding de succes!

 

Miercuri, prima parte a zilei

Astăzi, la ultimul laborator de instructaj, eu şi cu Zvetlana, conaţionala mea fandosită, trebuia să prezentăm raportul organizaţiei noastre. Eu am vorbit de proiectul de dezbateri organizat prin toată republica, despre idealul unui sistem educaţional sănătos şi despre meritocraţie, iar Zvetlana a vorbit despre cât e de scurtă viaţa omenească şi cât e de important să faci cât mai mult bine în acest răstimp oferit ţie de un Dumnezeu mult prea bun şi înţelept. Acest indice al divergenţei dintre mine, Hyperionul şi ea, planctonul, m-a determinat să-mi mai iau nişte Skopsko.

Miercuri, a doua parte a serii

Niciodată să nu vă luaţi la bătaie cu oameni urâţi –  ei nu au nimic de pierdut – mi-a spus odată Grigore, un tip din Cahul, pe care l-am cunoscut prin 2006 cu Work & Travel.

E noaptea, târziu şi mă doare spatele. Petar, idiotul monstruos din Bitola, a organizat un fel de Fight Club nocturn pentru toţi cei care nu dorm şi în loc de diverse iutub-uri aleg „carnea vie”. Ne-am chelfănit de-a binelea şi paremise i-am stricat unei argentinience ochelarii. După aia nu mai ţin minte.

Deva mă conduse înapoi la hotel. I-am spus că îmi plac sânii ei săltăreţi. Ea mi-a spus că sunt beat, mă sărută pe obraz şi plecă. Asta m-a deprimat trezindu-mă totodată din aghesmuială.

După seminarul de azi, Bernard şi-a cerut scuze pentru noaptea cu pricina şi m-a rugat să nu fac din asta mare zarvă. Mi-a zis că alcoolul e devină. Îl face să devină alt om. Un om mai bun, aş fi zis eu, dar m-am abţinut.

 

joi

La ce bun să ţin un jurnal aici? Ce experienţe ar trebui să trăiesc într-o ţară străină, cu drame străine, cu oameni străini, ca să le însemn în câteva pagini ce pretind a fi intime şi personale? Cui să povestesc eu toate amăgelile mele respingătoare?

Şi ce dacă azi m-am indragostit definitiv de Tiana, din Belgrad? Şi ce dacă are doar 20 de ani şi eu îi am pe toţi 33 de fiecare dată când mă văd în oglindă?

 

vineri

Probabil facultatea de a te îndrăgosti e acea fecundă însuşire a imaginaţiei, care te face să roşeşti în faţa minunii. Înţelegeţi ce vreau sa spun? (cui adresez eu aceste intrebari??)

Să vezi ceva ce nu suferă de timp şi exactitudine, ceva ce nu poate avea măsură, preţ sau existenţă, să vezi acel detaliu care nu aparţine peisajului general, care se desprinde ca un fir, ca o strălucire de adorabilă semi-genialitate, care, cum am mai spus (cînd?), te stigmatizează, te înfioară –  doar aşa poţi simţi în tine vibraţiile fine ale unei inimi care cedează. Frumosul de aia şi preţuieste atât de mult, pentru că puţini sunt cei care îl pot stăpîni.

Eu mă îndrăgostesc destul de des. Poate chiar prea des. Dar asta pentru că sufer de o sensibilitate cronică şi cad pradă uşoară oricărui firicel de emoţie mai mult sau puţin genuină.

Astăzi Tiana mi-a spus că am o voce frumoasă şi sunt neobişnuit. Zice că vede în ochii mei o oboseală de om inteligent, care le-a cunoscut pe toate. Flataaaaaaat. De-a dreptul flatat. Din clasa a 4-a, cînd cucerisem titlul de cel mai sexos băiat al clasei, nu m’am simţit încă atât de înalt, atât de nemuritor.

Însă, gata, mi-am spus eu, mi-ajunge. Am sărutat-o pe frunte şi i-am zis că merg să dorm. Când de fapt, am mers cu bosniecii la un fel de noapte (anti)culturală la PĂRĂDAIS, discoteca de lângă cartierul turcesc.

p.s. Ce cretin!

sâmbătă

Acum o oră m-am întors din Struga. M-am întors de pe pământul ultimei călătorii a lui Stănescu. Podul de la spitalul orăşănesc radia la fel de multă copilărie ca şi acum 15 ani, cînd pentru prima dată am fost acolo. Ţigani zgomotoşi se scăldau în Vardar. Doftoriţe tinerele veneau la lucru. Biciclete poliţieneşti amuzau turiştii.

Câţiva ani în urmă, când Macedonienii au decis să apuce calea Europei Unite, ei şi-au inventat un slogan – The sun is also a star – Şi soarele este o stea (aluzie la steagul lor). Mă gândeam că dacă noi vom decide într-o bună zi să apucăm calea Uniunii Europene, ar trebui să avem ceva de genul – „Tricolorul, e şi el un tricolor. Ne primiţi?”

 

duminica

În cameră era întuneric şi, privind-o pe jumătate goală, aveam senzaţia că e toată alb-negru. I-am tras chiloţii şi i-am cuprins pulpele-i reci. Pipăind prezervativul de pe noptieră, am dat lampa jos. Ea izbucnise în râs. Am pătruns’o totuşi.

Nu-mi plăcea cum sărută, aveam mereu sentimentul că mă înghite cineva.

Supleţea ei te făcea să crezi că e vreun „desen” din acelea pe care iarna, gerul ţi le face la geam. S-a mişca uşor şi îmi zâmbea. Mâna mea şi buzele se dezlipeau cu greu de pe pielea ei. Semăna cu o operă de artă pe care eu, huliganul, o necinsteam în noapte. A juisat simfonic, repede, frumos.

Niciodată nu aş fi crezut că o toantă cu geantă „Ivsanloran”, tricou Ăngel şi pe nume Zvetlana ar putea fi o partidă atât de bună pentru o escapadă corporativă ca asta.

 

Notă de subsol

 

*Iosip Broz Tito – liderul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Tito a fost unul dintre puţinii comunişti care l-au contrazis în vremea vieţii sale pe Iosif Stalin. Considerat multă vreme “elevul” cel mai sârguincios al Moscovei, Tito s-a împotrivit ulterior conducerii Kremlinului.


4 Comments on “*JURNAL DE CĂLĂTORIE-N TIMP*”

  1. cofimood says:

    reușești să vorbești firesc🙂 despre lucruri simple și firești, pe care oamenii-moldoveni le-au băgat în tabu, în vulgaritate, în șoc (for hum hau), fără a le băga totuși în banalitate. apreciez, monsieur andrei.

  2. acotruta says:

    unde-i zvetlana amu? unde esti tu amu? cat de diferit esti tu amu de mitocan-ul ala? oare nu tot dai lampa jos neindemanatic, cautand prezervativul de aceasi marime ca si atunci, pe la mijlocul actului neintelegand nahuia tu esti acolo, pentru ca intrun sfarsit actul carnal, animalic sa-l preferi uitat decat nu?

    cu toate ca…poate nu : ) xx

  3. macaroana says:

    cretin pentru ca ai simtit vibratiile fine ale unei inimi care cedeaza si ai pretuit frumosul?
    P.S. Si Zvetlana? o opera de arta pentru o noapte…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s