*LA MAMA ÎN SAT*

Chiperceni e numele satului unde s-a născut mama. Astăzi, înaripat de un fel de dor de ducă (şi de multe alte sentimente, care te înaripează atunci când eşti pe cale să faci ceva frumos) am plecat acolo. Am plecat acolo unde. Am plecat acolo unde s-a întâmplat pentru prima oară să plâng, pentru prima oară să înmormântez pe cineva, pentru prima oară să fiu bătut şi probabil (deja prin 2003) pentru prima oară să fiu dezgustat-o-întristat de această ţară – era o toamnă rece în care am înţeles de la Ionel, vecinu’, că cea mai bună rimă a cuvântului „bomboane” este, bineînţeles „huioane”.

Ceea ce îmi place să văd în drum spre Chiperceni e cât de frumos stă întins raionul Orhei pe geografia ţării noastre. La cât de prozaic e Orheiul datorită bancurilor, anecdoatelor şi cântecului lui Vitalie Dani – pădurile şi lanul de grîu din preajma drumului naţional M2 par ideale pentru un împătimit al Instagramului.

Pe drum, face bine să ne oprim. Preferabil la Step-Soci, un sat cu iluminare stradală, treceri de pietoni, marcaje rutiere şi, din câte spune lumea, un primar de treabă. Rămâne să aflăm cine e respectivul, care se încumetă să repare drumuri în loc să-şi cumpere un X6. Deocamdată intrăm la Grigoraş şi auzim tradiţionalul – „O, Jurnal Tă Vă!”.

Apropo, surpriză! Azi eu am condus. Apropo, altă surpriză – azi eu am condus un Ford Transit, din ‘93. Trân-trân-trân, cu 60 la oră – o adevărată desfătare pentru un şofer începător ca mine. Ford Trăsnit, vorba poetului.


La poartă, la Nanu Vanea, mă întâlneşte ea – mama. Sfântă, frumoasă.


Îmi zâmbeşte şi mă face să vreau să plâng de fericire. Mă stăpânesc şi merg la tata. El este mult prea emoţionat ca să mă lase să-i fac o poză. Îl prind într-un moment oportun, jneaps! – şi poza a ieşit. Îmi zâmbeşte şi îmi ţine pumnii. Eu iarăşi vreau să plâng de fericire.

Nanu Vanea refuză în ruptul capului să fie fotografiat, iar eu îmi găsesc alţi eroi – puii lui Nanu Vanea. Nimeni nu trebuie să afle cât de mult i-am fugărit prin ogradă, aşa că vă dau aici o poză nevinovată în care cel puţin unul din pui a stat cuminte şi a privit în obiectiv.

În grădină, iarăşi o gasesc pe ea – pe mama. O prind lângă cireşul pe care taică-meu l-a sădit încă pe când un iPhone costa o-rublă-patruzeci şi – jneaps! – fac o poză! Îmi zic – acum gata, am prins şi puiul şi găinuşa într-o singură ramocikă!

p.s. Iar pentru iubita mea iubită, care este altcineva decât mama mea, eu am pregătit aceste flori în format electronic. Pupicei clopoţei! :*


2 Comments on “*LA MAMA ÎN SAT*”

  1. kapa says:

    sweet🙂

  2. Tatiana says:

    Frumoasă şi emoţionantă descriere a revenirii în cuibul părintesc, la părinţii care, atât cât sunt, ne fac să fim copii…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s